Amphawa, cool
M-am trezit eu ca, nu, cum, trebuie neaparat sa mergem la piata plutitoare de la Amphawa. Ca, am citit eu, e o piata pentru localnici, e cam la o ora de Bangkok si nu e atat de invadata de turisti ca cea de la Damnoen Saduak – unde se fac toate pozele cu piete in barci din Tailanda. In plus e singura piata plutitoare din zona care se deschide la lasarea serii si nu la rasaritul zorilor. Numai bine, a zis lenesul din mine.
Am negociat cu un taximetrist, l-am ametit de cap, ne-a ametit si el pe noi, am agreeat pretul (nu ne putem arunca prea mult la extravagante pentru ca bugetul e pe sfarsite) si am pornit la drum, nu inainte ca omul nostru sa dea telefoane la prieteni sau la cine stia el sa-i spuna cum se ajunge acolo si, mai ales, sa ma intrebe de trei ori daca sunt sigur ca e deschis azi la piata de seara. I-am spus ca am citit pe internet si ca musai trebuie sa fie deschisa. Am agreat amandoi ca internetul e un tovaras de incredere si a calcat pe acceleratie. Pe drum i-am facut o poza cu care l-am amenintat ca o trimit la politie daca nu ne duce unde trebuie dupa care i l-am aratat si pe Adi pe care l-am declarat specialist in Muay Thai.
Omul a plans pe limba lui cat a plans (ca e drumul lung si banii negociati putini) dar spre cinstea lui si a tuturor tailandezilor ne-a nus intins la Amphawa. “Decat ca” – surpriza. Azi nu se tinea piata. Si nici maine, nici poimaine, doar hat de joi pana duminica. SI uite asa am reusit sa enervez eu pe toata lumea. Am coborat totusi din masina, ne-am plimbat 10 minute pe langa si peste canal, am cascat ochii pe la tarabe, dupa care am suit in masina si am luat drumul Bangkok-ului. Daca vreti sa vedeti piata de la Amphawa, care e intr-adevar deosebita si intr-adevar se adreseaza localnicilor, mergeti pana acolo doar de joi pana duminica, altfel riscati sa nu gasiti mai nimic in zona si, in caz ca sunteti cu o gasca mai mare, sa le treziti si lor mania.
Wrong day, right place
Pe drum spre Bangkok soferul a incercat sa ne mai distreze in felul lui, insa fetele visau in ce modalitati sa-l ucida iar Adi se straduia sa scoata de la el o recomandare pentru un loc in care putem manca in aceea seara. Nu de alta, dar eu, “cel care a fost de cinci ori la Bangkok” nu prea mai aveam drept de apel.
Suan Lum, bazarul de noapte
Ne-am decis la Suan Lum Night Bazaar, chiar in centrul Bangkok-ului. Am facut shopping de suveniruri aici si, bineinteles, am mancat. Am descoperit si un sistem ingenios de a plati. Cu bani de jucarie. Sau cu cupoane. Sau sa le zicem tichete? Oricum, niciun vanzator de la standurile cu mancare sau bautura nu accepta bani cash. Trebuia sa mergi si sa schimbi banii in cupoade de cate 5, 10 sau 20 de bahti cu care sa-ti platesti masa. Cu siguranta proprietarul acestui loc doarme foarte bine noaptea.
De dormit, vom dormi si noi la fel de bine. Adi se pregateste pentru demonstratii culinare in zilele urmatoare iar eu incerc sa ma rezum la idei mai putin costisitoare si cu siguranta mai spectaculoasa. Salutari din orasul ingerilor! Lucrurile merg foarte bine in continuare.
Ei, Razvane, tu sa fi sanatos… si o sa revi la Amphawa cand e chiar targ
[...] cum să ajungem la Amphawa, tainica piață plutitoare pe care turiștii n-o văd decât accidental. Am ajuns la Amphawa dar piața plutitoare a decis să rămână tainică și nu ni s-a arătat. Așa ne trebe, dacă [...]
Trebuia sa iti de gandit faptul ca el a fost reticent sa te duca la acea piata. El stia ca acolo nu era nimic , dar asta insemna ca te pierde de client . E greu de crezut ca un taximetrist sa nu stie unde se afla o anumita piata .