Mar
09
2014

“Haide, dragule (avionule), decoleaza frumos si du-ne acasa in siguranta”

In mod normal, duminica asta trebuia sa cititi continuarea aventurilor in Peru ale lui Mihai Codrescu. Si o sa le cititi, promit, maine. Datorita incidentului cu zborul MH370 am ales azi sa public un interviu cu Nicoleta Gherman, trainer si recruiter specialist in aviatie, cu experienta de peste 10 ani ca personal de cabina, sef de cabina si director de servicii la Qatar Airways. Am vorbit cu Nicoleta (cu care ma cunosc de o viata), cu sinceritate despre frica de zbor, turbulente si siguranta la bord. Sper ca raspunsurile ei sa va linisteasca cat de cat pe cei speriati sa mai urce in avion, sper sa va relaxeze si bine-dispuna. Lumea intreaga se opreste cand se intampla o tragedie aviatica tocmai pentru ca sunt atat de rare. Avionul, zborul cu avionul, ramane cea mai sigura forma de transport. nico1

Draga Nico, povesteai intr-un interviu ca la un moment dat ai avut o cursa Doha-Frankfurt si din cauza turbulentelor nu v-ati putut deplasa prin cabina, nu ati servit masa pasagerilor si timp de sase ore cat a durat zborul ati stat doar cu centura pusa. Care era atmosfera in avion? Sase ore de turbulente trec greu.

Intr-adevar, 6 ore si jumatate de turbulente au trecut extrem de greu pentru toti. Inainte de plecarea din Doha, capitanul ne-a adunat pe toti inainte de a aduce pasagerii la bord si ne-a informat ca se anunta turbulente nu doar dupa decolare, datorita curentilor de aer cald si rece de deasupra Orientului Mijlociu, dar si pe parcursul zborului din cauza unei furtuni de zapada in Europa. Asadar, dupa decolare desi noua stewardeselor ne-a dat dreptul de a ne ridica din scaune pt pregatirea serviciului de bar, ne-a spus sa fim foarte atente si bineinteles sa nu servim bauturi calde (ceai/cafea). Insa dupa cateva minute ni s-a cerut de fapt sa stam jos, cu centurile puse, pt ca turbulentele erau intr-adevar extrem de puternice. Anuntul facut in cabina pt siguranta pasagerilor a fost  facut imediat si nici unul dintre pasageri nu a pus intrebari. Era un zbor cu plecare seara, deci majoritatea pasagerilor veneau de pe alte zboruri, erau obositi, iar cand esti “leganat” cu turbulente, parca dormi mai bine. In schimb, dupa ce am ajuns in spatiul aerian european, turbulentele s-au intensificat si bineinteles ca era greu sa ii opresti pe pasageri sa nu foloseasca toaleta. Asadar, desi se spune ca nu ai voie sa te ridici din scaun, unii pasageri au riscat si au zis ca pe propria lor raspundere vor folosi toaleta. Pentru noi, stewardesele, turbulenta nu a avut nici un efect, pt ca suntem obisnuite cu astfel de fenomene. Doar cand am ajuns la hotel am aflat ca pe acelasi traseu, insa la alta altitudine a trecut si un zbor al companiei Turkish Airline, care a decis sa isi pastreze altitudinea si au intampinat din senin o furtuna cu gheata. A fost atat de puternica, inca gheata a strapuns fuselajul si din cauza depresurizarii s-au prabusit… Atunci am zis un “Multumesc” pilotului nostru si mi-am dat seama cat de mult conteaza sa ai la mansa o persoana care a anticipat astfel de probleme si a cerut schimbarea de traseu si de altitudine.

Ai ales aceasta meserie pentru ca ti-a placut. Te consideri un om curajos? Cat conteaza curajul in aviatie si cat pregatirea, intelegerea unor fenomene si rutina?

Ma consider o femeie curoajoasa, deoarece am decis sa plec de una singura in Dubai, sa imi urmez visul de a fi stewardesa. Atunci cand urmezi scoala de insotitori de bord iti dai seama ca toate informatiile primite in fiecare zi sunt vitale in avion atunci nu doar in timpul situatiilor de urgenta, dar mai ales pentru a le evita. Poate ca nu m-as fi uitat niciodata la aripile avionului pe timp de iarna, la sol, daca in cadrul cursurilor nu ni s-ar fi spus de fenomenul de inghet pe aripi. Iar de exemplu acest fenomen l-am intalnit in… TUNISIA! In iarna lui 2013, am aterizat in Tunisia si cum ei nu experimentasera niciodata temperaturi atat de scazute, cei din aeroport nici nu s-au gandit ca ar putea intampina astfel de probleme. De aceea nu aveau in dotare nici masini si nici lichid de degivrare! Colegele mele din cabina de economic, au observat gheata pe aripi, capitanul a fost informat si ca atare, desi incepusem sa aducem pasagerii la bord, am avut o intarziere la sol de 5 ore. Si acest lucru pt simplul fapt ca a trebuit sa asteptam sa rasara soarele care sa topeasca gheata de pe aripi. Si in acest caz din fericire pasagerii au inteles importanta sigurantei si au stat linistiti.

nico2

Ni se spune ca personalul de cabina este acolo in primul rand pentru siguranta si confortul pasagerilor. Ne poti spune in cateva cuvinte ce faceti pentru pasageri in caz de pericol? Si, sincer, in caz de pericol, crezi ca e timp sa actionati?

In scoala de aviatie am fost invatati din prima zi de curs ca noi suntem la bordul avionului pentru siguranta pasagerilor care zboara din punctul A spre B, suntem raspunzatoare de siguranta lor din momentul imbarcarii si pana la debarcare. Noi consideram situatii de urgenta nu doar o decompresie, foc in toaleta sau fum in cabina. Noi suntem acolo sa ajutam pasagerii in cazuri de urgenta cum ar fi isterii, stress, probleme medicale.

Ori de cate ori am trecut prin situatii de urgenta, da, am reactionat imediat! Intotdeauna in sedinta de dinainte de zbor, atunci cand eram Sefa de Cabina si Director de Servicii, le spuneam colegilor mei ca daca intervine ceva, sa nu se blocheze ca nu isi mai aduc exact aminte ce trebuie sa strige, ci sa foloseasca ce cuvinte vor ei pentru a ne anunta ca sunt in pericol ei sau pasagerii.

Am trecut prin 2 aterizari ratate, de cateva alarme de incendiu in toalete (din cauza faptului ca pasagerii fumau acolo), am avut de a face cu cativa pasageri chiar din familia regala care nu vroiau sa se supuna regulilor de siguranta zborului si prin extrem de multe probleme medicale. Din fericire, datorita si firii mele curajoase, dar si a trainingului si experientei acumulate, am reusit impreuna cu intreaga echipa sa rezolvam cu bine toate problemele.

La cat timp dupa ce ai inceput sa zbori ti-a trecut frica sau senzatia de frica in timpul turbulentelor – daca aceasta a existat vreodata?

Nu mi-a fost frica niciodata de turbulente. Aveam incredere ca pilotul face tot posibilul sa “scape” de aceste turbulente prin schimbarea rutei sau a altitudinii. Imi aduc aminte in prima mea luna de zbor, in timpul unui zbor spre Kathmandu, peste munti am avut turbulente puternice iar scaunul meu de echipaj era la iesirea de urgenta chiar din mijlocul cabinei. Jumatate din cabina de economic ma putea vedea, iar in primul rand aveam 4 alpinisti scandinavi! Unul dintre ei framanta cu putere perna si era extrem de stresat. Mi-am pastrat cumpatul si zambetul, iar el cu o fata transfigurata m-a intrebat de cati ani zbor daca nu mi-e asa de frica. I-am raspuns ca nu are de ce sa ii fie frica si  l-am linistit spunandu-i ca avem un capitan si ofiter secund foarte experimentati, deoarece pt zborurile la Nepal au trecut printr-un training special. In momentul in care i-am spus ca inca nu implinisem 1 luna de zbor si eram cea mai junioara din echipaj, mi-a raspuns ca sunt o fata extrem de curajoasa si potrivita meseriei. Iar simplul fapt ca am vorbit cu el, ca l-am tinut de vorba, l-a facut sa uite de turbulente.

La ce te gandesti in momentul decolarii?

De cele mai multe ori, in momentul decolarii ziceam in gand un “Doamne ajuta” si intotdeauna ma uitam la usa de care eram responsabila pentru a ma asigura ca totul e in ordine. Ma uitam scurt pe geam sa vad ca sunt conditii favorabile si apoi ma uitam imediat in cabina sa ma asigur ca intr-adevar toti pasagerii si echipajul sunt asezati. Au fost putne cazuri cand ploua sau ningea, iar noi aveam o cabina plina, cargo la fel si pe langa acel “Doamne ajuta” mai ziceam in gand si un “haide dragule (avionule) decoleaza frumos si du-ne acasa in siguranta”.

nico3

Se spune ca sunt cateva minute la decolare si cateva la aterizare cand se pot intampla lucruri? Sunt acestea cele mai “periculoase” momente din timpul unui zbor? Ne povestesti?

Ni s-a spus ca momentele critice ale unui zbor sunt primele 5 dupa decolare si ultimele 3 inainte de aterizare. De obicei dupa decolare si retractarea trenului de decolare, capitanul ne se dadea si noua semnalul ca putem sa ne ridicam si sa ne miscam in siguranta prin cabina. Ultimele 3 minute ale unui zbor sunt cele mai periculoase pt ca atunci este decuplat pilotul automat si mansa avionului cat si vietile noastre sunt in mainile unui singur om din cockpit.

De ce personalului de cabina ii este permis sa-si desfaca centura si sa se ridice mai repede decat pasagerilor dupa decolare?

Acest lucru difera de la o companie la alta. De obicei noua ni se da mai mult timp de pregatire a serviciului si atunci suntem lasate sa ne ridicam mai repede de pe scaun. Altfel ar trebui sa asteptam prea mult pana cand avionul ajunge la faza de “cruising”.

De ce in cazul zborurilor de noapte la decolare si aterizare sunt inchise luminile in cabina? Unii spun ca are de-a face cu terorismul, altii ca pasagerii trebuie sa se obisnuiasca cu intunericul, in caz de prabusire sa poata sa se orienteze si fara lumina. Care e adevarul?

Al doilea raspuns e cel corect, precizand si faptul ca si echipajul de bord nu trebuie sa fie orbit de lumina, sa aiba ochiul obisnuit cu intunericul.

nico5

Ai zburat pe tot globul. Exista zone unde turbulentele sunt de intensitate mai mare si prezente garantat? Exista anotimpuri cand zborurile sunt mai dificile?

Cele mai dese si intense turbulente le-am experimentat intotdeauna in zborurile peste Himalaya si in timpul anotimpului ploios in India, Indonezia si Filipine.

Sunt convins ca ai avut de-a face cu pasageri care aveau o fobie de zbor insa pentru un motiv sau altul erau obligati sa zboare. Ti-au cerut ajutorul si cum i-ai linistit?

Am avut o pasagera la Clasa Intai care zbura impreuna cu tatal ei si care parea o persoana normala. Pentru ca am avut o mica defectiune tehnica la sol care a intarziat decolarea, a inceput sa puna extrem de multe intrebari, intr-un fel agasant si ciudat. Mi-am dat seama imediat ca are si probleme psihice si imediat mi-am informat colegii si bineinteles ca l-am abordat pe tatal ei pentru a obtine mai multe detalii, daca fata ia ceva medicamente. El era foarte relaxat asezat in fotoliul lui de clasa intai, desi stia ca fiica lui are aceasta problema psihica si efectiv nu a vrut sa se implice in a o linisti pe fiica lui. Ne-a spus doar ca ei merg inapoi acasa, la Londra, se repatriaza si ca fiica e pasnica, doar ca ne va intreba pe tot parcursul zborului daca totul e ok cu avionul. Ca urmare, am chemat o echipa medicala care sa faca o evaluare a pasagerei si sa ne declare daca intr-adevar este apta de zbor. Doctorii i-au administrat un calmant puternic care a tinut-o intr-o stare de moleseala pe parcursul celor 7 ore de zbor, dar cu toate acestea noi am continuat sa o monitorizam, pentru a nu avea nici o surpriza neplacuta.

Sunteti anuntate de capitan atunci cand urmeaza un zbor mai dificil?

Da, capitanul intotdeauna ne-a anuntat cand urma sa avem turbulente, ceata sau alte urgente. Chiar si eu, ca sefa de cabina imi informam echipajul atunci cand urma sa avem multi copii la bord, familii care insoteau un sicriu, persoane foarte bolnave insotite de doctor, persoane deportate care erau insotite de 3-4 ofiteri de securitate sau mai multe persoane in scaune cu rotile. Pentru noi si aceste zboruri erau dificile si extenuante. Am avut un zbor la Ryiadh extrem de solicitant pt mine ca Director la bord datorita faptului ca la intoarcere aveam printre pasageri 60 de deportati, neinsotiti de persoane de securitate. Erau deportati pentru ca au fost prinsi stand ilegal in Arabia Saudita, iar eu urma sa am grija si de toate documentele lor de calatorie. Din fericire toti au fost inofensivi si calmi. Imi amintesc de un alt zbor catre Pakistan, cand ni s-a spus ca vom avea 3 agenti de securitate la bord care pentru decolarea zborului de intoarcere vor face o extra verificare corporala si a bagajelor de cabina a fiecarui pasager. Compania noastra primise o avertizare de terorism si asa se explica prezenta personalului de securitate. Si spre surprinderea mea, desi imbarcarea a durat cu 1 ora mai mult, pasagerii imbarcati nu au vociferat absolut deloc. Am fost recunoscatoare ca acei politisti au fost atat de vigilenti si ii urmaream din usa avionului cat de meticulos isi faceau treaba. In final au refuzat imbarcarea a 40 de pasageri care lor li s-au parut suspecti!

nico 6

Cat de grav este atunci cand capitanul va spune sa luati loc in timpul turbulentelor?

Atunci cand auzim acest anunt, noi trebuie sa ne asezam imediat in scaunele noastre daca sunt in apropiere. Daca nu, putem sa ne asezam imediat chiar si pe un scaun de pasager, iar daca turbulenta deja ne-a atins si e extrema, putem chiar sa ne asezam in bratele unui pasager si sa ii cerem sa ne cuprinda cu bratele, exact ca o centura de siguranta. Intotdeauna am respectat cuvintele capitanului cu sfintenie!

Exista comunicare intre capitan si seful de cabina, in timpul zborului, referitoare la turbulente? Sau si voi aflati ce auzim si noi in difuzoare?

Nu, de obicei ca sefa de cabina am fost chemata in cockpit sau sunata personal de capitan si informata ca se apropie turbulente si in cat timp cu aproximatie. In schimb daca turbulenta apare pe neasteptate, auzim si noi in difuzoare instructiunile in acelas timp cu pasagerii.

Pana la urma cat de mult “se cade” cu avionul cand sunt “goluri de aer”? Si, chiar, exista “goluri de aer”?

Da, aceste goluri de aer exista si au fost cazuri in care avioanele au cazut cateva sute de metri. Sunt extrem de periculoase si bineinteles ca dupa stabilizarea avionului poti avea o persoana care sa aiba nevoie de ingrijiri medicale. De aceea este recomandat ca in timpul zborului, pasagerii sa isi tina centurile de siguranta inca legate, chiar daca putin mai lejere.

E adevarat ca in partea din spate a avionului se simt mai tare turbulentele decat in partea din fata? Tu ai vreun loc preferat in avion?

Sa stii ca asa este. La al doilea meu zbor am avut o astfel de turbulenta si sefa de cabina mi-a schimbat locul din spate de la clasa economica in unul in fata, la clasa business. Si a avut efect. Locul meu preferat in avion este intotdeauna la geam, la iesirea de urgenta. Cand zbor ca si pasager, pe langa faptul ca am mai mult spatiu pt picioare, imi place sa am o responsabilitate in plus, avand aceasta experienta de peste 10 ani ca si insotitor de bord. De fapt, intotdeauna m-am prezentat personalului navigant ca un insotitor de zbor si am mentionat ca in caz de urgente imi pot cere sfatul imediat. De 2 ori, pe Alitalia m-au asezat langa pasageri care aveau o problema medicala pentru a ii tine sub supraveghere, iar cei de la Lufthansa m-au rugat sa vorbesc si eu cu pasagerii care nu intelegeau de ce o furtuna de zapada ne tinea la sol.

Ai avut momente in care ti-a fost frica pentru viata ta? De cate ori ai plans de frica in avion?

Frica? Niciodata nu mi-a fost frica pentru siguranta mea in avion. O singura data am fost extrem de ingrijorata de o pasagera careia i s-a declansat un avort pe zbor si pierdea foarte mult sange. Am reusit sa o salvam si sa facem o aterizare de urgenta la timp pentru a o tine pe ea in viata. Nu am plans niciodata de frica, nici chiar in viata de zi cu zi. Sunt o persoana puternica, curajoasa si lucida.

De ce la aterizare, dupa ce avionul a ajuns la sol pasagerii n-au voie sa se ridice decat dupa ce avionul a ajuns la poarta? Viteza e mica, nimic nu se poate intampla. Sau?

…sau se poate ca pe pista sa apara dintr-o data un obstacol si o frana puternica sa trimita pasagerul ridicat in cap. …sau pentru ca atunci cand pasagerii se ridica, tendinta e sa deschida compartimentul de bagaje de deasupra capului pentru a-si lua geanta si din cauza miscarii un laptop sau un bagaj sa cada in capul altul pasager care sta jos si sa il accidenteze.

nico 4

Accidentele de avion sunt rare tocmai de aceea cand se intampla stirea face inconjurul lumii. Ai vreo strangere de inima sa urci in avion dupa ce ai vazut asemenea accidente intamplandu-se?

Nu am niciodata o strangere de inima cand ma urc in avion, in schimb parintii mei intotdeauna ma sunau si imi spuneau de stire si ma rugau sa am grija la zbor si bineinteles sa ii anunt intotdeauna dupa ce ajung la destinatie.

Daca aveti alte intrebari, care mie mi-au scapat, nu ezitati sa le puneti aici. Sunt convins ca veti primi un raspuns din partea Nicoletei.

 Si nu uitati – maine, aici, si toata saptamana pe Facebook noile aventuri in Peru ale lui Mihai Codrescu.

No Comments »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL


Leave a Reply

Powered by WordPress | Theme: Aeros 2.0 by TheBuckmaker.com | Hosted and customized: Comanescu.ro | Photos: IndieStudio.ro