Jan
19
2014

Hong Kong: Ken Lee si gasca din fereastra

O gasca ca o floare in fereastra

O gasca ca o floare in fereastra

Hong Kong este orasul in care fiecare zgarie nori a mai puiat vreo doi-trei pe langa si fiecare autostrada, suspendata sau nu, sufera de acelasi impuls de reproducere. Sunt zone in care ti se pare ca te sufoci, tot ce vezi sunt cladiri inalte si strazi pe deasupra ta si mergi pana te dor picioarele ca sa dai de un colt de cer. Asta e imaginea stereotip a fostei colonii britanice. Despre zonele rurale acoperite de jungla, despre partea de sud a insulei Hong Kong – cu cartiere rezidentiale aerisite, plaje si golfuri, nu prea vorbeste nimeni, nu intentionez sa o fac nici eu, dar ele exista si reprezinta o alternativa la indemana pentru cei satui de betoane, sticla si Victoria Harbour.

 

Welcome to shiny Hong Kong!

Welcome to shiny Hong Kong!

Dar azi vreau sa va povestesc despre o experienta culinara In Hong Kong – renumit ca un paradis al gurmanzilor, locul unde se gasesc cele mai bune restaurante din Asia. Asa am auzit.

Yung Kee este o institutie in Hong Kong. Un restaurant vehi de peste 60 de ani despre care s-au scris carti, de la care se aprovizioneaza linia aeriana nationala Cathai Pacific atunci cand vrea sa-si trateze regeste clientii, a carui produse sunt savurate de turisti din toate colturile lumii aflati in vacanta in Hong Kong – si eu nu fac exceptie.

Restaurantul este in zona numita Central din Hong Kong Island si, daca nu faci rezervare dinainte, (indiferent de ziua saptamanii) fa-ti timp sa stai la o coada ce poate dura intre 45 de minute si doua ore. Intri in restaurant, personalul amabil te intampina, te chestioneaza de rezervare si, tot amabil, te invita la etaj unde primesti un numar si esti rugat sa astepti sa se elibereze o masa. Cozile si asteptarile sunt lungi, dovada clara ca mancarea este buna si merita. Din cand in cand se face cate un anunt, mai intai in chineza si apoi in engleza, ca numarul cutare sau cutare urmeaza sa fie condus la o masa. Cand iti vine randul intri in sala de mese propriu-zisa, care, la fel ca si orasul este aglomerata peste masura, masa langa masa, scaun langa scaun si o armata de ospatari antici grabiti sa-ti ia comanda, sa-ti aduca comanda si sa-ti faca nota – pentru a face loc la altii.

Poza facuta pe "neve" in sala de asteptare de la Ken Lee. Erau multi si in fata si in spate, da' nu se vede prea bine.

Poza facuta pe “neve” in sala de asteptare de la Ken Lee. Erau multi si in fata si in spate, da’ nu se vede prea bine.

Yung Kee sau Ken Lee cum i-am spus eu, plictisit fiind dupa aproape o ora de asteptare, este celebru pentru “roasted goose”, o gasca rumenita, cu pielea crocanta si carnea moale de ti se topeste in gura. Asa ca, turist pur-sange, asta am comandat, mai precis gasca si porc rumenit, jumate-jumate, alaturi de orez si legume chinezesti cu ceva sos bun de tot, totul la pretul de 650 de dolari locali (cam 60 de euro, dar, hei, se plateste si renumele restaurantului). Spre surpriza mea, tanti ospatareasa, care cred ca era in floarea varstei cand japonezii invadau Hong Kong-ul in anii 1940, se declara nemultumita si incepe sa ma bonbardeze cu sugestii costisitoare: Ca abalone nu iau? Nu. Ca supa din cuib de randunea n-as vrea sa gust? (ambele la peste 1000 de dolari portia) Nu! Macar un century egg? (ou tratat cu ceva de se inegreste si are gust de amoniac). Bine, hai ca iau din asta sa-ti fac o favoare tie si mie sa-mi satisfac o curiozitate. Si a plecat bombanind dupa comanda.

Century egg si niste ghimbir murat. Tentant, nu?

Century egg si niste ghimbir murat. Tentant, nu?

Primul fel adus a fost oul imbatranit. L-am mancat cu sughituri. Not good, quite gross. Restul de mancaruri au venit in acelasi timp. Buna gasca, a facut inconjurul lumii pe buna dreptate, bun si porcul – crocant si gustos. Portiile insa – cam mici. Legumele inecate in sos si fierte cu un minut prea mult. A venit si nota, am platit (bacsisul era inclus direct in nota, 10%) si am fost invitat sa plec. Atat. O ora de asteptare, 15 minute de desfatari culinare mai mult sau mai putin si gata, eram din nou in strada alaturi de zgarie nori mame si copii si autostrazi suspendate mame si copii. Buna mancarea la Ken Lee (Yung Kee)? Buna, dar mare lucru n-am inteles din toata experienta. Merita banii? Nu-s convins. Merita timpul pierdut? Da, daca povestesti si altora experienta pe blog. L-as recomanda si prietenilor mei? Nu. Reprezentativ pentru Hong Kong? Cu siguranta. Rezulta ca mancarea in Hong Kong nu e cea mai cea din Asia? Nu m-as pronunta numai dupa experienta de la Ken Lee – dar, daca insisti – nu!

La Hong Kong cel mai simplu se ajunge din Bucuresti cu Turkish Airlines, cu o mica escala la Istanbul.

Mai multe imagini din Hong Kong (si nu cu Ken Lee, promit) toata saptamana pe Facebook. Bine v-am regasit!

No Comments »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL


Leave a Reply

Powered by WordPress | Theme: Aeros 2.0 by TheBuckmaker.com | Hosted and customized: Comanescu.ro | Photos: IndieStudio.ro