Aug
09
2010

0.1

Cred ca am dormit ceva in avion pentru ca tot ce imi amintesc din zborul lung de aroape 12 ore de la Frankfurt la Singapore e bancul spus de Adi Hadean cu copiii care se jucau in piscina si ziceau ca daca sunt cumiti li s-a promis si apa… De fapt avionul nu avea ecrane personale in fiecare spatar de scaun doar cate un ecran mare la cateva randuri. Acum noi vedeam ce e pe ecran dar nicicum nu gaseam si sonorul asa ca peste jumatate din drum am ascultat la casti numai Lambada si muzica ambientala. La un moment dat Adi s-a prins ca mai e un buton pe telecomanda din scaun care schimba de pe video pe audio si asa am putut vedea si auzi ultimul film. Eram si noi la fel ca si copiii din piscina.

In rest au mai fost cateva turbulente – normale in timpul musonului, si o stewardeza draguta care dupa ce mi-a adus mancarea fara gluten mi-a trantit pe tava si o chifla scuzandu-se ca a uitat sa-mi dea din prima. Una peste alta am ajuns la Singapore, am luat trenul de la Changi pana la Bugis si ne-am apucat sa cautam de dormit. Locul stiut de mine era fully booked asa ca dupa vreo jumatate de ora de carat rucsace in spate ne-am asezat sa mancam: sea food tom yum – o supa despre care o sa va povesteasca Adi. Am sfarsit intr-un hotel chinezesc cu camere meschin de mici si cu preturi destul de mari (35 de euro/noapte). Dupa dezmeticeala (dus si haine curate) am luat-o pe jos pe langa Sim Lim Tower, inspre Raffles Hotel si de acolo, direct la Lau Pa Sat dupa ce am facut niste poze cu Clarke’s Quai. Lau Pa Sat este unul dintre cele mai vechi food-court-uri din Singapore. Normal ca am mancat mai mult decat am vrut dar despre asta tot Adi va povesteste. Am fost atat de absorbit de conversatia cu taximetristul la intoarcerea spre casa incat nu am observat ca ne-a invartit de vreo trei ori pe langa hotel asa ca din 5 dolari cat trebuia sa-i platit i-am dat zece. Vina mea. Si maine e o noua zi. Ziua in care singaporezii sarbatoresc 45 de ani de independenta.  Watch this space.

PS

Bugis e statia de metrou cea mai apropiata de zona cu hosteluri si hoteluri ieftine din Singapore. O calatorie cu metroul costa cam 2 dolari dar platesti trei din care unul ti-l recuperezi la inapoierea cartelei cumparate pentru a trece de porti. Complicat? Nu stiu eu sa explic ca lumea.

Un euro e aproximativ 1,80 dolari singaporezi.

Food court e un fel de piata cu multe tarabe unde se face si se vinde mancarea. Mancarea inseamna specialitati din toata Asia. Faci frumos comanda, o vezi executata in fata ta, platesti si pleci cu tava la masa. Primesti linguri si bertisoare, chiar si extra chilli pentru cine indura dar nu primesti servetele. Acestea sunt vandute in general de batrani care nu ca nu ar avea ce sa faca pe acasa dar nu au bani sa faca ceva pe acasa pentru ca in Singapore nimeni nu prea primeste pensie. Deci nimeni nu se prea pensioneaza vreodata. Toata lumea munceste indiferent de varsta.

With thanks to the wonderful people of: 

           

Written by in: Travel and places | Tags:

8 Comments »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL


Leave a Reply

Powered by WordPress | Theme: Aeros 2.0 by TheBuckmaker.com | Hosted and customized: Comanescu.ro | Photos: IndieStudio.ro